povestea noastra 250 166 ... A tuturor familiilor in care creste un copil cu autism... Au fost odata, ca niciodata, doi tineri fericiti; se casatorisera si viata le zambea, promitatoare; ca fericirea sa le fie deplina, in viata lor aparu copilul pe care-l visasera: frumos, sanatos, crestea vazand cu ochii; era mandria lor si incepura sa-si faureasca vise pentru el: cum va fi in prima zi de scoala, cum tata il va invata sa mearga pe bicicleta, ce talente va avea, cum isi va face el o familie si ei vor creste nepoti; totul parea perfect....

 si totusi, pe masura ce crestea, niste semne perfide incepura sa le muste sufletul: copilul lor perfect parea inchis intr-o lume inaccesibila: nu ii privea in ochi si nu le zambea; nu se uita la ei cand il strigau si nu-si ridica manutele sa fie luat in brate; parea absent mai tot timpul.

   Si-au luat inima-n dinti si-au mers la medic; incertitudine: parerile erau diferite; oscilau intre dorinta de a crede ca sunt ei exagerati, asa cum spuneau unii medici si presentimentul ca ceva nu e in regula; In cele din urma, diagnosticul cazu ca un traznet: AUTISM. SOC . GROAZA . NEGARE. Nu, nu ni se poate intampla asta! Asa ceva nu este posibil! Apoi, incepu invinovatirea:

       Am gresit cu ceva! Dumnezeu ne pedepseste! S-au revoltat: De ce, Doamne, de ce? Au devenit disperati, deznadajduiti; timpul trecea, copilul era din ce in ce mai diferit de cei din jur. Pamantul de sub picioarele lor, pana atunci stabil, devenise brusc, miscator; totul in jurul lor se darama; nu mai aveau vise de care sa se sprijine; cum, copilul lor va fi un neajutorat toata viata? Si sperantele lor? 

       Tot ce construisera pentru el se spulbera, nemilos; si cine va avea grija de el cand ei nu vor mai fi? S-au uitat in jur: nimeni sa-i ajute; toti ridicau din umeri compatimitori; ii multumeau lui Dumnezeu ca nu li s-a intamplat lor.  Au mers la specialist; li s-a recomandat, urgent, terapie; cat mai intensiv; li s-a spus ca, daca vor face asta, copilul va putea fi recuperat; sperante: poate nu era chiar asa de grav cum au crezut; au inceput terapia in forta; progresele se lasau mult asteptate; dar, totusi, existau!

       Copilul lor incepea sa invete, treptat, treptat, ca ei erau mama si tata; sa se uite la ei cand il strigau; sa stea jos cand i se spunea si sa imite niste miscari simple; reincepeau sa zambeasca; nu era totul pierdut; puiul lor incepea sa se intoarca la ei. Dar, din pacate, resursele financiare li se terminau, atat ale lor, cat si ale celor care puteau sa-i ajute: parinti, rude apropiate; terapia salvatoare era foarte scumpa; pentru ca se lucra intensiv: cateva ore pe zi!

       Au incercat sa caute sprijin la stat; doar copilul lor avea nevoi speciale; au descoperit ca, nu, statul roman nu-i ajuta; nu are bani, nici strategii; iar ei au obosit sa se revolte; au inteles ca trebuie sa-si pastreze energia pentru a gasi solutii pentru copilul lor; au cerut; s-au umilit; au fost respinsi, ignorati, plimbati pe drumuri; au strans din dinti si au continuat; copilul lor e mai important; si, daca vor face tot ce vor putea, poate ca, intr-o zi, va merge si el la scoala; ii va privi in ochi si le va spune ca ii iubeste; simt ca are ceva special si ca ceea ce au de facut este sa gaseasca drumul spre el; si atunci se vor intalni; si viata va fi, din nou, frumoasa!

Copiii nostri

Adi-Cont:RO59OTPV270000599934RO05
David- Cont:RO32OTPV270000599934RO06
Edi-Cont:RO21OTPV270000599934RO10
Ana-Cont:RO10OTPV270000599934RO14
Andreea-Cont:RO86OTPV270000599934RO04
Costi-Cont:RO64OTPV270000599934RO12
Mihai-Cont:RO26OTPV270000599934RO17
Roxi-Cont:RO85OTPV270000599934RO22
Stefan-Cont:RO48OTPV270000599934RO09
Stefan-Cont:RO75OTPV270000599934RO08
Razvan-Cont:RO74OTPV270000599934RO26
Albert-Cont:
Madalin:Cont:

Si tu poti ajuta

campania 2  250 166

Sponsori si Parteneri